Ăčíĺęîëîăč˙, ŕíäđîëîăč˙ č âîńďđîčçâĺäĺíčĺ äîěŕříčő ćčâîňíűő - ÷ŕńňü 2
Äŕřŕ Îë˙
Äâĺ äĺâî÷ęč - 40000 đĺôĺđŕňîâ
:
 
Âĺňĺđčíŕđč˙>>

Ăčíĺęîëîăč˙, ŕíäđîëîăč˙ č âîńďđîčçâĺäĺíčĺ äîěŕříčő ćčâîňíűő - ÷ŕńňü 2 Ăčíĺęîëîăč˙, ŕíäđîëîăč˙ č âîńďđîčçâĺäĺíčĺ äîěŕříčő ćčâîňíűő - ÷ŕńňü 2


              Îns?mân??rile artificiale la animalele domestice

   Îns?mân??rile artificiale reprezint? o biotehnic? modern? a  reproducerii
animalelor, care  asigur?  progresul  genetic  al  efectivelor  ?i  implicit
sporirea productivit??ii acestora.
   Îns?mân?area artificial?  înl?tur?  controlul  sexual  dintre  mascul  ?i
femel?, sperma fiind recoltat? de la un reproduc?tor  mascul  ?i  depus?  în
organele genitale ale unei  femele  aflate  în  c?lduri,  cu  ajutorul  unui
instrumentar adecvat.
   De?i  în  literatura  de  specialitate  nu  exist?  date  precise  despre
începutul aplic?rii îns?mân??rilor  artificiale,  se  consider?,  totu?i  c?
prima încercare a fost f?cut? de c?tre arabi, în secolul  XIV,  ob?inând  un
produs de la un arm?sar valoros, prin prelevarea spermei cu un smoc  de  p?r
introdus în vaginul unei  iepe  ?i  extras  dup?  monta  acesteia,  ?i  apoi
introdus imediat în vaginul altei iepe în c?lduri.
   Date sigure au stabilit c? îns?mân??rile  artificiale  au  fost  aplicate
înc? în secolul XVIII. Astfel  se  cunoa?te  faptul  c?  fiziologul  italian
Lazzaro Spallanzani în anul 1778, inoculând unei  c??ele  sperma  recoltat?,
prin masturba?ie,  de  la  un  câine  a  ob?inut  trei  produ?i.  Experien?e
asem?n?toare, cu rezultate bune au fost efectuate în secolul al  XIX-lea  de
c?tre Everett, Millais, Albrecht.
   Studii aprofundate, bazate pe cercet?ri experimentale, au fost  efectuate
pentru prima dat? de fiziologul rus Ilia Ivanov (1860-1932),  considerat  pe
drept  cuvânt,  fondator  al  îns?mân??rilor  artificiale.   Punând   bazele
teoretice ?i practice ale îns?mân??rilor artificiale, Ivanov a  aplicat,  în
perioada 1889-1932, aceast? metod? la  diferite  specii  (cabaline,  bovine,
ovine, porcine), mai întâi ca mijloc profilactic pentru  prevenirea  bolilor
infec?ioase ?i parazitare transmisibile prin mont?, ?i  apoi  ca  metod?  de
ameliorare a raselor de animale. La ?coala  creat?  de  Ivanov  s-au  format
speciali?ti de prestigiu care au elaborat valorase studii despre  tehnologia
îns?mân??rilor artificiale, biochimia spermei, perfec?ionarea aparaturii  ?i
instrumentarului.
   Îns?mân??rile  artificiale  au  înregistrat  o  larg?  r?spândire  într-o
perioada de timp  relativ  scurt?  datorit?  avantajelor  mari  pe  care  le
prezint? în ameliorarea animalelor. Astfel, Danemarca, Japonia  ?i  Israelul
utilizeaz?, practic, numai  îns?mân?area  artificial?  la  taurinele  pentru
lapte ?i la suine. Metoda are extindere mare în SUA, ??rile  din  Europa  ?i
Asia.  Importan?a  îns?mân??rilor  artificiale  se  manifest?  sub  diferite
aspecte: zootehnic, economic, sanitar-veterinar ?i ?tiin?ific.
   Gra?ie  cre?terii  substan?iale  a  eficien?ei  utiliz?rii   materialului
seminal, prin aplicarea îns?mân??rilor artificiale este  posibil?  folosirea
celor mai valoro?i reproduc?tori masculi, testa?i  dup?  descenden??  ?i  cu
însu?iri morfo-productive deosebite,  care  intensific?  progresul  genetic-
ameliorativ al efectivelor într-un timp scurt. Astfel, un taur testat  poate
avea pe durata vie?ii între 100.000 ?i 200.000 produ?i, vierul – peste  1000
într-un an, iar un arm?sar – peste 100 mânji pe sezon.
   La speciile cu un interval mare între  genera?ii,  asocierea  biotehnicii
îns?mân??rilor artificiale cu conservarea prin congelare a  spermei  permite
crearea unor b?nci de material seminal, care este unilizat dup?  finalizarea
la taurii de 6 sau 7 ani  a  testului  de  performare  dup?  prima  lacta?ie
normal? a fiicelor. În plus, peste 90% din caracterele morfoproductive  care
au un determinism genetic pot fi ameliorate  prin  folosirea  îns?mân??rilor
artificiale.
   Prin folosirea unui num?r redus de reproduc?tori în  centre  specializate
de reproduc?ie, cu sperma c?rora pot s? fie îns?mân?ate  un  num?r  mare  de
femele se realizeaz? economii însemnate de for?? de  munc?,  de  furaje,  de
ad?posturi, putând fi între?inu?i în condi?ii foarte bune reproduc?torii  de
mare valoare genetic?.
   Între?inerea  masculilor  reproduc?tori  în  ferme  specializate  permite
men?inerea  lor  în  condi?ii  optime  de  s?n?tate  ?i  între?inere,  cu  o
produc?ie seminal? de calitate ?i indemn? de boli cu  transmitere  venerian?
(bruceloz?, tricomonoz?, vibrioz?). Garantarea indemnit??ii spermei fa??  de
principalele boli infecto-contagioase face  posibil  schimbul  interna?ional
de  gene  prin  importul  exportul  de  material  seminal   congelat,   f?r?
suportarea inconvenientelor prilejuite de carantin?.
   Derularea diferitelor  etape  ale  îns?mân??rilor  artificiale  majoreaz?
substan?ial aportul factorului uman  la  procesul  reproducerii,  fapt  care
face necesar? întocmirea ?i p?strarea unor eviden?e complete  reducând  prin
aceasta pericolul transmiterii prin mo?tenire a unor boli genetice.
   Alte avantaje ale îns?mân??rilor artificiale se  refer?  la  reproducerea
artificial? a unor specii monogame (vulpile) ?i ob?inerea de  hibrizi  între
specii, care în mod natural nu se împerecheaz? (între m?gar ?i  iap?,  între
vac? ?i Iac, între bizonul european ?i bizonul american etc.).
   Îns?mân?area artificial? comport? ?i unele  dezavantaje.  Ele  rezid?  în
urm?toarele:
   .  folosirea  reproduc?torilor  necorespunz?tori  din  punct  de  vedere
     genetic are  ac?iune  negativ?  asupra  amelior?rii.  De  aceea,  este
     absolut necesar s? se foloseasc? masculi de origine cunoscut?, testa?i
     dup? descendent?;
   .  posibilitatea  comiterii   unor   erori   în   etapele   prelucr?rii,
     conserv?rii,  transportului,  depist?rii  c?ldurilor  ?i  îns?mân?area
     femelelor de c?tre persoanele antrenate în procesul de munc?.
   .  Prin   neglijarea   profilaxiei   bolilor   genetice,   îns?mân??rile
     artificiale pot favoriza diseminarea  unor  boli,  cum  ar  fi:  boala
     chistic? ovarian?,  sindromul  spastic,  criptorhidia  ?i  defecte  de
     conforma?ie.
   . Toate aceste neajunsuri pot  fi  înl?turate  în  cazul  existen?ei  în
     re?eaua îns?mân??rilor artificiale a unui personal calificat, care  s?
     posede cuno?tin?e de biologia ?i patologia reproduc?iei, precum ?i  de
     ameliorare.
   Teoria ?i practica  îns?mân??rilor  artificiale  la  animalele  domestice
cuprinde urm?toarele compartimente:
   - studiul spermei;
   - metodele de recoltare a spermei;
   - controlul ?i diluarea spermei;
   - metodele de conservare a spermei;
   - inocularea spermei sau îns?mân?area propriu-zis?.

                                   Sperma

   Sperma  reprezint?  un  produs  complex  al  aparatului  genital   mascul
constituit din spermatozoizi ?i plasm? seminal?.
   Plasma  seminal?  este  alc?tuit?  din  fluidul  testicular  secretat  de
canaliculele  testiculare,   la   care   se   adaug?,   succesiv,   secre?ia
epididimului ?i a canalelor deferente, Cantitatea cea  mai  mare  de  lichid
seminal cu rol biologic foarte important este secretat?  de  glandele  anexe
ale aparatului genital:  glandele  seminale,  prostata  ?i  glandele  bulbo-
uretrale.
   Sperma eliminat? de un mascul în timpul unui act coital poart?  denumirea
de ejaculat.
   Particularit??ile de  structur?  ale  organelor  genitale  ?i  dinamismul
actului coital determin? varia?ii atât în volumul ejaculatului,  cât  ?i  în
compozi?ia lui la masculii de diferite specii. Astfel, volumul  ejaculatului
la arm?sar este de 60-80ml, maximum 200ml, la vier –  respectiv  200-500  ?i
1000ml, la berbec – 1-2 ?i 3,5ml, la taur – 4-5ml ?i 15 ml, la câine –  8-10
?i 25ml, la coco? – 0,3 ?i 2ml, la curcan  –  0,25-0,4  ?i  la  gâscan  0,1-
1,3ml.
   În func?ie de specie este diferit? ?i concentra?ia spermei. La  animalele
de tip vaginal de îns?mân?are natural? concentra?ia spermiilor este de  5-10
ori  mai  mare  în  compara?ie  cu  cea  la  animalele  de  tip  uterin   de
îns?mân?are. A?a, într-un mililitru de sperm? se g?sesc în mediu: la  berbec
– 2,5-3,5miliarde, la taur – 0,8-1,25miliarde, la vier –  0,15-0,21miliarde,
la arm?sar – 0,1-0,15miliarde, la  coco?  –  2-4miliarde,  la  curcan  –  2-
4miliarde ?i la gânsac – 0,3-1miliard de spermi.
   Raportul dintre spermi ?i plasma seminal? este diferit, în dependen??  de
specie ?i  este  în  corela?ie  cu  volumul  ejaculatului  ?i  mai  ales  cu
dezvoltarea glandelor anexe. În sperm?, spermii reprezint? 36% - la  berbec,
14% - la taur, 7% - la vier ?i numai 1,75% - la arm?sar.

                        Compozi?ia chimic? a spermei

   Din punct de vedere al compozi?iei chimice, sperma face  parte  din  cele
mai complicate lichide ale organismului. Apa  constituie  circa  90-98%  din
masa spermei, iar 2-10% revine  substan?ei  uscate,  dintre  care  60%  sunt
proteine. Constituen?ii principali ai spermei sunt proteinele  ?i  lipidele.
În  compozi?ia  proteinelor  spermei  sunt  proteinele   ?i   lipidele.   În
compozi?ia proteinelor intr?  aminoacizi  care  con?in  sulf.  Din  lipidele
spermatice, într-o  cantitate  mai  mare  se  con?ine  lecitina,  bogat?  în
fosfor. În 100ml sperm? de berbec se con?in pân?  la  355mg  de  fosfor,  la
taur – 82mg, la vier – 66mg ?i la arm?sar – 19mg. El are  un  rol  important
în procesele biochimice ce se produc în spermi.
   În sperm?  se  con?in  elemente  minerale.  În  form?  combinat?  sau  ca
electroli?i,  dintre  care  e  de  men?ionat:  Sodiul,  potasiul,   calciul,
magneziul, fosforul, zincul, clorurile, fosfa?ii etc. Zincul  joac?  un  rol
important în  procesul  fecunda?iei,  stimulând  în  acela?i  timp  ac?iunea
hormonilor androgeni.
   Constituen?ii organici din sperm? au rol deosebit în biologia  spermilor,
concretizat prin: asigurarea substratului energetic  necesar  metabolismului
spermilor;  ac?iune  protectoare  asupra   game?ilor,   prin   neutralizarea
efectului d?un?tor al unor constituen?i anorganici  din  sperm?;  prevenirea
aglutin?rii spermilor etc. Dintre substan?ele organice,  o  mare  importan??
prezint?: fructoza, acidul citric, inozitolul, fosforil-colina ?i  fosforil-
gliceril-colina.
   Fructoza este principalul glucid din sperm?. Ea a fost  depistat?  pentru
dat? în sperma de taur; ulterior s-a descoperit ?i în sperma  altor  specii.
Con?inutul de fructoz? a spermei este, la 100ml, în medie de 540mg la  taur,
247mg la berbec, 15mg la arm?sar, 12mg la vier. Secretatq yn  cea  mai  mare
parte de glandele seminale, fructoza constituie sursa principal? de  energie
pentru spermi.  Secre?ia  fructozei  este  favorizat?  de  testosteron,  iar
sinteza ei  este  condi?ionat?  de  declan?area  unor  mecanisme  hormonale.
Exist? o corela?ie semnificativ? între cantitatea de fructoz? din sperm?  ?i
procentul de  fecunditate  ob?inut.  Determinarea  indicelui  de  fructoliz?
constituie o metod? eficace  pentru  aprecierea  calit??ii  spermei.  Dintre
alte  substan?e  de  natur?  glucidic?,  în  sperm?  se   g?sesc:   glucoza,
galactoza, arabinoza, riboza ?i ribuloza.
   În  afar?  de  fructoz?  ?i  de  celelalte  monozaharide  sperma  con?ine
cantit??i însemnate de sorbitol, secretat de glandele  seminale.  Sorbitolul
serve?te, de asemenea, ca surs?  energetic?  pentru  spermi,  g?sindu-se  în
cantit??i care variaz? în limite foarte mari în sperma  diferitelor  specii:
la berbec  –  26-120mg/100ml,  la  taur  –  10-136mg/100ml,  la  vier  –  6-
18mg/100ml, la arm?sar – 20-60mg/100ml sperm?.
   Acidul citric este unul din constituen?ii caracteristici ai spermei, care
îndepline?te multiple roluri, cum sunt: activator  al  fosfatazei  alcaline,
absolut necesar? în  anumite  faze  ale  glicolizei  anaerobe;  împreun?  cu
sodiul  ?i  potasiul,  acidul  citric  contribuie  la  realizarea  presiunii
osmotice a lichidului spermatic. Ca ?i fructoza, este  secretat  în  deosebi
de glandele  seminale,  sub  influen?a  testosteronului.  S?rurile  acidului
citric (citra?ii) sunt elemente ale sistemului-tampon al spermei,  de  aceea
adausul de citrat de sodiu în materialul  seminal  prelunge?te  termenul  de
viabilitate a  spermilor.  Sperma  diferitelor  specii  con?ine,  în  medie,
urm?toarele cantit??i de acid citric la 100ml sperma: la taur  –  720mg,  la
vier – 130mg, la berbec – 120mg, la arm?sar – 26mg. Starea de între?inere  a
animalului influen?eaz? con?inutul de acid citric  din  sperm?  influen?eaz?
con?inutul  de  acid  citric  din  sperm?,  ca  ?i  de  celelalte  substan?e
reduc?toare.
   Inozitolul s-a descoperit ini?ial în sperma de vier,  fiind  secretat  de
glandele seminale, având o asem?nare de structur? cu  glucoza  ?i  fructoza,
face s? se presupun? c? ar juca rolul de intermediar  chimic  între  glucide
?i hormonii androgeni. Con?inutul de inozitol, la 100  ml  sperm?  este:  la
vier 605-702mg, la taur 63,4mg, la berbec 40mg, la arm?sar 37,5mg.
   Fosforil-colina ?i gliceril-fosforil-colina constituie  con?inutul  total
al fosforului existent în  plasma  seminal?.  Gliceril-fosforil-colina  este
secretat?, în principal, de epididim ?i se g?se?te în  cantitate  destul  de
mare în sperma tuturor speciilor.  În  sperm?,  gliceril-fosforil-colina  se
g?se?te ca atare, dar ea este descompus? în  elemente  mai  simple  (colin?,
fosfoglicerol, glicerol liber) sub ac?iunea enzimelor secretate de  aparatul
genital femel; din aceste considerente, gliceril-fosforil-colina  constituie
o surs? de energie pentru spermi dup? depunerea  lor  în  organele  genitale
femele.
   Prin determin?ri chimice, s-a constatat prezen?a în sperm? a  vitaminelor
A,C,D, a vitaminelor  din  complexul  B,  a  vitaminei  PP.  Dintre  acestea
vitamina C este indispensabil? viabilit??ii spermilor, lipsa ei  determinând
cre?terea procentului de  infecunditate.  Cantitatea  de  acid  ascorbic  în
sperm? este cu mult mai mare decât în sânge (4-14mg% în sperm? fa?? de  0,2-
0,4mg% în sânge). În  100g  testicul  se  g?sesc  urm?toarele  cantit??i  de
vitamina C: la taur – 29,39mg, la arm?sar 46mg, la iepure 14mg.
   Sperma con?ine hormoni steroizi elabora?i de testicul. În sperma  tuturor
masculilor se g?sesc hormoni androgeni, ?i în cantitate mai mic?  –  hormoni
estrogeni,  cu  excep?ia  spermei  de  arm?sar,  unde  estrogenii  sunt   în
cantitate mai mare.
   Lichidul seminal con?ine ?i Prostaglandin? F2alfa în concentra?ii care nu
dep??esc 100mg/ml ?i  care,  prin  ac?iunea  ocitocic?  asupra  miometrului,
favorizeaz? transportul spermilor în c?ile genitale femele.
   Atât lichidul spermatic,  cât  ?i  spermii  con?in  numeroase  enzime  cu
importan?? deosebit?, mai ales  pentru  activit??ile  vitale  ale  celulelor
seminale. Din acestea fac parte: catalaza, fosfatazele, mucinaza,  tripsina,
hialuronidaza etc.
   Fosfatazele sunt enzime cu  rol  important  în  metabolismul  glucidelor.
Activitatea fosfatazic? este mai intens? la masculii care beneficiaz? de  un
regim ra?ional de hr?nire, îngrijire ?i exploatare, în timp ce la  animalele
subalimentate, extenuate etc.  activitatea  fosfatazelor  este  mai  redus?,
de?i concentra?ia spermei variaz? în limite normale.  Fosfataza  acid?  este
secretat? în cea mai mare parte de glanda prostat?, fiind  ca  ?i  fructoza,
un  indiciu  al  activit??ii  androgene.   Fosfataza   alcalin?,   secretat?
îndeosebi de  glandele  seminale,  intervine  în  procesul  de  hidroliz?  a
fructozei.
   Mucinaza este  o  enzim?  secretat?  de  glandele  anexe  ale  aparatului
genital, cu rol de a lichefia mucusul cervical care,  în  ultimele  ore  ale
c?ldurilor,  este  mai  vâscos,  constituind  un  mediu  nefavorabil  pentru
înaintarea spermilor depu?i în conductul genital.
   Tripsina este o enzim? secretat? de glandele anexe, cu ac?iune mucolitic?
asupra gelului periovocitar. Se c?se?te în sperma  p?s?rilor  domestice  (cu
excep?ia gânsacului), iar la animalele  domestice  este  prezent?  numai  în
sperma de câine. Activitatea tripsinei este asem?n?toare hialurinidazei.
   Hialuronidaza se formeaz?  în  epiteliul  seminifer  al  testiculului  la
animalul adult ?i se g?se?te  în  spermi,  lipsind  în  plasm?.  Cercet?rile
efectuate au confirmat ipoteza c? aceast? enzim? se afl? mai ales  în  capul
spermatozoidului.    Hialuronidaza    faciliteaz?    procesul    p?trunderii
spermatozoidului în ovul prin dislocarea celulelor foliculare care  formeaz?
coroana radiat?; pentru  denudarea  ovulului  de  celulele  foliculare  este
necesar un num?r foarte  mare  de  spermi  care  s?  elibereze  o  cantitate
crescut? de hialuronidaz?.
   Cunoa?terea compozi?iei chimice a spermei contribuie mult  la  preg?tirea
diluan?ilor care permit men?inerea ?i prelungirea viabilit??ii spermilor  în
produsul conservat.

                            Morfologia spermului

   Spre deosebire de celelalte celule din organismul  animal,  spermii  sunt
celule  flagelate,  având  atât  potenalitate  eriditar?  patern?,  cât   ?i
proprietatea de a se mi?ca.
   Pentru prima dat? spermii  au  fost  observa?i  în  anul  1677  de  c?tre
studentul Hamm din Leida, în sperma de om, iar doi ani  mai  târziu  game?ii
au fost observa?i în sperma animalelor, de c?tre Leuwenhoech.
   Celula spermatic? la animalele se deosebe?te de ovul ca m?rime, form?  ?i
mobilitate. Lungimea spermului este de aproximativ  de  dou?  ori  mai  mic?
decât diametrul ovulului, iar volumul gametului mascul este de  circa  60000
ori mai mic decât cel al  gametului  femel.  M?rimea  spermilor  variaz?  în
limita de 50-80microni. Astfel, la taur ?i berbec  lungimea  spermului  este
de 75-80microni, la ?ap – 60-65microni, la arm?sar 50-60microni ?i  la  vier
– 50-55microni.
   Studiul morfologic al spermilor  a  fost  posibil  datorit?  colora?iilor
vitale, tehnicilor biochimice ?i, îndeosebi microscopiei electronice.
   Sub  aspect  morfologic  spermul  este  format  din:  cap,  gât,    piesa
intermediar?,  piesa  principal?  ?i   piesa  terminal?.  Cele  trei   piese
(intermediar?, principal? ?i terminal?) alc?tuiesc la un  loc  flagelul  sau
coada spermului.
   Capul spermului la  mamifere  este  ovoid,  alungit,  aplatizat  ?i  u?or
convex, cu grosimea maxim? la baz? ?i îngustat la vârf,  având  lungimea  ?i
l??imea de 8-10 microni ?i respectiv  –  4-4,5microni  la  taur,  berbec  ?i
vier, 5-7 ?i respectiv 2,7-4 microni la arm?sar, câine  ?i  cotoi;  grosimea
spermilor la toate speciile este de 0,1-0,15 microni.
   Din punct de vedere al structurilor chimice, capul spermului este format,
în special, din nucleoproteide ?i cantit??i mici de proteine libere,  lipide
?i  s?ruri.  Nucleoproteidele  con?in  acid  dezoxiribonucleic  (AND)  ?i  o
protein? simpl?, care, în cazul mamiferelor este o  histon?,  iar  în  cazul
p?s?rilor  –  o  protamin?.  Histonele  sunt  reprezentate   de   circa   18
aminoacizi,  dintre  care  arginina  constituie  aproximativ   25%.   AND-ul
reprezint? circa 55% din substan?a uscat? a capului spermului, iar  împreun?
cu histonele – 80-83%. În afar? de nucleoproteide  capul  spermului  con?ine
?i lipoproteine (17-20%), care sunt concentrate în special, în acrozom.
   În componen?a capului intr? mai  multe  forma?iuni:  nucleul,  acrozomul,
perforatorul, capi?onul sau furoul postnuclear, protuberan?ele bazale,  fosa
de implanta?ie ?i membrana celular?.
   Nucleul constituie  partea  principal?  a  capului  spermului.  Cromatina
nuclear? con?ine acidul dezoxiribonucleic (43%), care  reprezint?  depozitul
codificat al caracterelor ereditare, printre care figureaz? ?i cele de sex.
   Partea anterioar? a membranei  nucleare  constituie  membrana  intern?  a
acrozomului ?i formeaz? corpul acrozomului.
   Aproximativ  60%  din  suprafa?a  nucleului  anterior  este  acoperit  de
capi?onul acrozomului, care are un perete dublu de 0,1  micorni  grosime  ?i
încorporeaz?  substan?a  acrozomal?,  corpusculii,   corpul   ?i   vacuolele
acrozomale. Restul de 40% din  nucleu  ?i  membrana  nuclear?,  de  la  zona
ecuatorial? spre baza capului este învelit de  furoul  nuclear.  Prin  forma
sa,  acrozomul  constituie  la  conturarea   profilului   caracteristic   al
extremit??ii anterioare  a  capului  spermului,  pentru  fiecare  specie  în
parte.
   Perforatorul este o forma?iune dens? situat? între membrana  nuclear?  ?i
acrozom. I se  atribuie  rol  în  perforarea  membranei  ovulare  în  timpul
fecunda?iei.
   Protuberan?ele bazale sunt ni?te  forma?iuni  semicirculare  sau  sferice
a?ezate în zona posterioar?  a  capului,  în  jurul  fosei  de  implanta?ie,
respectiv în jurul inser?iei gâtului spermului.
   Fosa de implanta?ie este o înfundare hemisferic? a p?r?ii  posterioare  a
nucleului,  în  care  se   g?se?te   implantat?   extremitatea   apical?   a
filamentului axial al cozii spermului.
   Membrana multistrat celular?  acoper?  complet  capul,  corpul  ?i  coada
spermului, membrana extern?  a  acrozomului  putându-se  deta?a  spontan  în
coada epididimului la masculi cu absen?? sexual? îndelungat?;  prin  ruperea
membranei celulare ?i a membranei externe a înveli?ului acrozomului în  zona
ecuatorial? se elibereaz? hialuronidaza necesar? penetr?rii ovulei.
   Gâtul reprezint? piesa de leg?tur? dintre capul ?i coada spermului.  Este
o forma?iune dintre capul ?i  coada  spermului.  este  o  forma?iune  foarte
scurt?  dispus?  între  centriolul  proximal  ?i  jum?tatea   anterioar?   a
centriolului distal. Teaca mitocondrial? de 0,1 microni  î?i  afl?  originea
în granulele bazale ale capului, care genereaz?  o  structur?  mitocondrial?
dublu spiralat? în sensul acelor de ceasornic, care  se  continu?  în  piesa
intermediar? pân? la inelul terminal Jensen.
   În structura piesei intermediare, cu lungimea  de  10-15  microni,  intr?
fibrele filamentului axial care sunt dispuse astfel: 2 fibrile  centrale,  9
fibrile sub?iri care constituie cercul intern ?i 9  fibrile  groase  formând
cercul extern. Filamentul axial este îmbr?cat  de  o  c?ma??  mitocondrial?,
dispus? sub forma unui filament spiralat dublu. La  exterior  se  g?se?te  o
membran? bogat? în lipide. Aceasta  provine  din  protoplasma  celular?,  în
special din resturile aparatului Golgi, grupate ini?ial la nivelul  gâtului.
Treptat protoplasma se distribuie de-a  lungul  piesei  intermediare;  acest
proces are loc în timpul  tranzitului  epididimar  ?i  constituie  unul  din
fenomenele importante ale matur?rii spermului. În cazul când nu  se  produce
acest?  disperare  protoplasma  grupat?  la  nivelul  gâtului   sau   piesei
intermediare,  constituie  pic?tura  protoplasmatic?.   Prezen?a   pic?turii
protoplasmatice  este  un   indiciu   al   imaturit??ii   spermului.   Piesa
intermediar?  este  constituit?  în  cea  mai  mare  parte   din   substan?e
lipoproteice. În ea  se  g?sesc  grupate  majoritatea  enzimelor  spermului.
Piesa intermediar? furnizeaz? energia  necesar?  proceselor  metabolice  din
spirala mitocondrial?.
   Piesa principal? sau coada propriu-zis? (lung? de 35-45 microni ?i groas?
de 0,4-0,8  microni)  este  delimitat?  de  inelul  lui  Jensen,  situat  la
jum?tatea extern? a centriolului distal, ?i distal de piesa terminal?.
   Fibrele din coada spermului, repartizate  tot  dup?  formula  2+9+9  sunt
acoperite  de  un  înveli?  fibrilar  spiralat  alc?tuit   dintr-o   pereche
helicoidal? cu mai mult de 400 de înf??ur?ri.
   Piesa terminal? are 3-4 microni lungime ?i este constituit? din por?iunea
terminal? a fibrelor acoperite cu membrana celular?  ?i  din  care  lipse?te
înveli?ul spiralat fibrilar al cozii spermului.
   Coada spermului con?ine lipoproteine, proteine simple  ?i  lipide  (circa
23%).  În  compozi?ia  lipidelor  intr?  fosfolipide   (73,3%),   colesterin
(14,5%), gliceride (9,6%) ?i cear? (2,6%). Dintre substan?ele minerale  cele
mai importante sunt  fosforul,  care  ocup?  2,7%  din  substan?a  uscat?  a
spermului, sodiul, potasiul, calciul, magneziul ?i sulful.
   Mi?carea, fenomenul fiziologic caracteristic spermului,  este  rezultatul
contractilit??ii fibrelor din filamentul axial. Rolul cel mai  important  îl
au fibrele  din  cercul  extern.  Se  sus?ine,  c?  punctul  de  plecare  al
contractilit??ii se afl? în granulele bazale de la nivelul gâtului.  Energia
este  furnizat?  de  moleculele  mici,  care  se  distrug  în  procesul   de
contractilitate ?i sunt ref?cute de mitocondriile filamentului axial.

Propriet??ile biologice ale spermei

   Reu?ita  îns?mân??rilor  artificiale  este  legat?  de  viabilitatea   ?i
capacitatea fecundant? a spermei, care, la rândul  s?u,  este  asigurat?  de
propriet??ile   biologice    ale    materialului    seminal.    Principalele
caracteristici  biologice  ale  spermei  sunt:  mobilitatea  aglutinarea  ?i
metabolismul spermilor.
   Mobilitatea reprezint? una din caracteristicile principale ale spermilor,
prin care  ace?tia  se  deosebesc  de  celelalte  celule  ale  organismului.
Mobilitatea reprezint? un factor indispensabil viabilit??ii spermilor.
   Mobilitatea  ?i  viabilitatea  spermilor  necesit?  utilizarea   energiei
chimice ?i transformarea ei în  energie  biologic?.  Mi?carea  spermului  în
baza energiei biologice, se datoreaz? por?iunii sale terminale, care  are  o
structur? similar?  ciliatelor  ?i  flagelatelor.  Mi?carea  game?ilor  este
determinat? de contrac?iile cozii (flagelului) ?i de  rotirea  spermului  în
jurul axei sale longitudinale. Prin contrac?iile cozii se  asigur?  mi?carea
de avansare, iar capul, prin  forma  sa  u?or  exavat?  (convex?)  determin?
rotirea în jurul axei sale longitudinale. În felul acesta,  spermul  execut?
mi?carea de «sfredelire ?i înaintare».
   Spermii pot realiza trei feluri de mi?c?ri:
   . de înaintare sau rectiline
   . circular? sau «în manej»
   . de pendulare sau vibratoare
   Pentru mamifere ?i p?s?ri mi?carea de înaintare este considerat? normal?,
pe când mi?c?rile circular? ?i vibratoare sunt anormale.
   La aprecierea spermei se ?ine seama îndeosebi  de  mobilitatea  spermilor
determinat? de viteza cu care  ace?tia  înainteaz?  în  câmpul  microscopic,
precum ?i de procentul de spermi capabili s? execute aceast? mi?care.
   Viteza de înaintare  a  spermiilor  variaz?  în  func?ie  de  specie,  de
intervalul de timp când  se  examineaz?  sperma  dup?  recoltare,  de  pH-ul
spermei de temperatura mediului ambiant etc.  pe  specii,  viteza  medie  de
înaintare pe minut este urm?toarea: la arm?sar – 5,22 mm,  la  taur  –  4,02
mm, la berbec – 3 mm, la câine – 2,08 mm. Aceste date sunt  posibile  la  un
pH  al  spermei  caracteristic  spermei  ?i  la  temperatura   obi?nuit?   a
organismului animal (37-38(C).
   Aglutinarea spermilor const? în alipirea  sau  încleierea  acestora,  sub
form? de rozet? sau dezordonat? ca urmare a diminu?rii sau pierderii  totale
a sarcinii electrice negative. Aglutinarea este reversibil?, în  cazul  când
spermii se reunesc în form? de  rozet?,  alipindu-se  numai  de  capul,  iar
mobilitatea cozii este p?strat? ?i ireversibil?, când game?ii se alipesc  de
toat? suprafa?a celular? ?i r?mân imobiliza?i  (aglutinare  dezordonat?  sau
total?).
   Sc?derea sau absen?a sarcinii electrice negative are loc la  apari?ia  în
sperm? a particulelor înc?rcate cu sarcin? electric?  pozitiv?.  Aglutinarea
spermilor  se  produce  mai  ales  la  cre?terea  concentra?iei  ionilor  de
hidrogen ca urmare a acumul?rii în mediu a acidului lactic. Astfel,  într-un
mediu cu aciditate sc?zut? (pH 5-6,4) spermii se adun? sub form? de  rozet?,
iar când  aciditatea  este  mai  mare  se  produce  aglutinarea  dezordonat?
(total?) a spermilor ?i ace?tea nu mai fac  mi?c?ri.  Aglutinarea  spermilor
apare  u?or  în  prezen?a  ionilor  metalelor  polivalente,  precum  ?i  sub
ac?iunea aglutininelor spermatice, prezente  în  materialul  seminal  ?i  în
vaginul   femelei.   Formarea   aglutininelor   spermatice   este    reac?ia
organismului femel la  p?trunderea  parenteral?  a  proteinelor  spermatice.
Prin urmare, la femelele tinere,  nulipare  aglutininele  lipsesc  sau  sunt
într-o cantitate mic?, pe când la femelele îns?mân?ate ?i mai ales  la  cele
multipare aglutininele sunt în  cantit??i  mari.  Posibilitatea  aglutin?rii
spermilor trebuie luat? în considerare ?i la utilizarea  diluan?ilor  lapte-
ou sau la ad?ugarea în diluan?i a plasmei sanguine.
   Aglutinarea spermilor poate fi prevenit? prin reac?ia de  antiaglutinare.
În condi?ii naturale, în conductul genital femel aglutinarea spermilor  este
prevenit? de antiaglutininele, care  se  con?in  în  lichidul  folicular  al
ovarului ?i în sperma masculului (în secre?ia prostatic?). Datorit?  acestor
particularit??i   aglutinarea   spermilor   la   animalele   s?n?toase    se
înregistreaz? rar.

Metabolismul

   Reprezint? procesul biologic fundamental prin  care  se  asigur?  energia
necesar? mobilit??ii ?i viabilit??ii spermilor.  Substan?ele  energetice  se
g?sesc în spermi sau în plasma seminal?, ceea ce  demonstreaz?  existen?a  a
dou? surse energetice. Astfel, s-a demonstrat  c?  produsele  metabolice  se
produc atât la nivelul spermilor, cât ?i în  plasma  seminal?.  Spermii  pot
utiliza energia chimic?  necesar?  mobilit??ii  ?i  viabilit??ii  în  mediul
anaerob, dar ?i în cel aerob.
   Metabolismul în mediul aerob. La baza metabolismului aerob st? mecanismul
glicolitic.  El  se  caracterizeaz?  prin  activitate  respiratorie  intens?
înso?it? de diminuarea progresiv?  a  fructozei  ?i  apari?ia  în  sperm?  a
acidului lactic. În mediul aerob  spermii  folosesc  ca  substrat  energetic
glucidele ?i în primul rând, fructoza. Ca rezultat al  metabolismului  apare
acidul lactic. O parte din fructoz? este oxidat? pân? la stadiul de  CO2  ?i
H2O. Rezult? c? în condi?ii de aerobioz?  spermii  manifest?  ?i  activitate
respiratorie (consum de oxigen), a c?rei intensitate depinde în mare  m?sur?
de concentra?ia spermei. Astfel, volumul de oxigen (mm3) consumat în  decurs
de o or? la temperatura de 20(C de c?tre 100 milioane de spermi  variaz?  în
func?ie de specie:
   La taur – 3,4
   La berbec – 8,4
   La arm?sar – 4,3
   La vier – 7,2
   Coborârea  temperaturii  spermei  pân?  la   10(C   reduce   intensitatea
activit??ii respiratorii  de  2  ori.  La  temperatura  de  0(C  activitatea
respiratorie a spermilor se  manifest?  foarte  slab.  Cre?terea  acidit??ii
mediului inhib? respira?ia, iar alcalinizarea mediului o intensific?.
   Spermii u?or oxideaz?  ?i  sorbitolul,  secretat  de  glandele  seminale.
Acesta serve?te, de asemenea, ca surs? energetic? pentru spermi. În  anumite
cantit??i  sorbitolul  în  spermi  se  formeaz?  din  fructoz?  ?i  glucoz?.
Deoarece fructoza se con?ine în cantit??i mai mari în sperma  rumeg?toarelor
?i cantitatea de sorbitol este mai mare în sperma acestor reproduc?tori:  la
taur – 10-136 mg%, la berbec – 26-120 mg%, la vier – 6-18 mg% ?i la  arm?sar
20-60 mg%.
   Activitatea respiratorie la  spermi  se  produce  datorit?  enzimelor  în
special  sub  influen?a  citocromoxidazei.  În  prezent  în  sperm?  a  fost
descoperit întregul complex de fermen?i oxidan?i. Cantitatea  enzimelor  din
sperm? variaz? în func?ie de specie:  cantitatea  enzimelor  din  sperma  de
arm?sar  ?i  vier  este  de  câteva  ori   mai   mare   decât   din   sperma
rumeg?toarelor.
   De obicei,  în  procesul  de  metabolism,  spermii  folosesc  substan?ele
energetice  (zah?rurile)  care  se  g?sesc  în  plasma  seminal?;  în  cazul
epuiz?rii  rezervelor  din  sperm?,  game?ii  folosesc  fosfolipidele   care
constituie  principala  surs?  de  energie  intracelular?.   Mai   mult   se
utilizeaz? fosfolipidele din sperma berbecului,  probabil  de  aceea  c?  în
sperma acestuia rezervele de zah?r se epuizeaz? în 3-6 ore.
   Etapele mecanismului fosfolipidic decurg dup? urm?toarea schem? general?:
   - degradarea hidrolitic? a fosfolipidelor;
   - oxidarea acizilor gra?i.
   Acest tip de metabolism în care se folosesc  numai  substan?e  energetice
intracelulare, denumit ?i metabolism endogen, nu este  înso?it  de  formarea
acidului lactic.
   Spermii sunt celule care  fac  parte  din  anaerobii  facultativi,  adic?
game?ii se pot mi?ca atât în condi?ii de aerobioz?, cât ?i  în  condi?ii  de
anaerobioz?.
   În sperma masculilor  de  tip  vaginal  de  îns?mân?are  natural?  (taur,
berbec) se con?in cantit??i importante de zaharuri (pân? la  1500  mg%),  pe
când  în  sperma  reproduc?torilor  de  tip  uterin  de  mont?  natural?  se
eviden?iaz? numai urme de zah?r, de aceea spermii la aceste specii  nu  sunt
capabili, sau manifest? o capacitate slab? de glicoliz?.
   Metabolismul în mediul anaerob. În condi?ii  de  anaerobioz?,  substratul
energetic al spermilor este preluat numai  din  mediul  ambiant,  adic?  din
plasma seminal?. Ca  ?i  în  mediul  aerob,  spermii  folosesc  ca  substrat
energetic  monozaharidele:  fructoza,  glucoza  ?i  manoza,  rolul  cel  mai
important avându-l fructoza.  Între  glicoliza  aerob?  ?i  anaerob?  exist?
urm?toarea deosebire esen?ial?: în  glicoliza  aerob?  o  parte  din  acidul
lactic rezultat prin descompunerea monozaharidului este oxidat? mai  departe
pân? la ob?inerea de H2O  ?i  CO2,  constituind  prin  aceasta  o  surs?  de
energie suplimentar?, care duce la sc?derea consumului de  monozaharide;  în
glicoliza  anaerob?  acidul  lactic,  care  constituie  produsul  final   al
glicolizei, nu mai sufer? în continuare procesul de oxidare.
   În sperma animalelor domestice, eliberarea de energie  se  face  pe  baza
proceselor oxidative ?i glicolitice. La taur, berbec ?i ?ap, fiindc?  sperma
este bogat? în glucide ?i s?rac? în electroli?i, au loc ambele  procese  (de
intensitate egal?). La arm?sar, vier ?i câine, specii la  care  sperma  este
s?rac? în glucide ?i bogat? în electroli?i, predomin? procesele oxidative.
   Intensitatea mecanismului glucolitic este mai mare la un pH  de  7,6;  în
cazul acidul?rii mediului pân? la  pH  6,4  sau  la  alcalinizarea  acestuia
procesul de glicoliz? sl?be?te.
   Principalul glucid din sperm? este fructoza. Secretat? în  cea  mai  mare
parte de glandele seminale ea constituie sursa principal? de energie  pentru
spermi. De aceea, în spermii, care  se  g?sesc  în  canalele  ?i  epididimul
testicular procesul de fructoliz? nu are loc.
   La ad?ugarea în sperm? a glucozei coeficientul de respira?ie cre?te, ceea
ce denot? intensificarea utiliz?rii zah?rului de c?tre spermi. Spermul  este
o celul? cu  permeabilitate  ridicat?  ?i  permite  trecerea  din  plasm?  a
zah?rului,  de  aceea  includerea  în  compozi?ia  mediilor  de  dilu?ie   a
zah?rurilor   prelunge?te   viabilitatea   game?ilor,   prevenind   totodat?
epuizarea rezervelor energetice proprii. Prin membrana celular? a  spermului
u?or trece  glucoza  sau  fructoza,  mai  greu  trec  dizaharidele  ?i  este
impermebil? pentru zaharuri fosforilate.
   Din problemele complicate ale metabolismului spermilor, pentru  aplicarea
practic? a îns?mân??rilor artificiale este important c? game?ii  mamiferelor
în mediul ambiant sunt capabili s? consume oxigen ?i glucoz?, iar  în  cazul
prezen?ei zah?rului ace?tea pot tr?i ?i se mi?ca ?i f?r? oxigen. Astfel,  în
condi?ii  de  anaerobioz?  spermii  tr?iesc  mai  mult  decât  în   prezen?a
oxigenului. Pe aceast? capacitate a spermilor se bazeaz? metoda de  p?strare
a spermei sub un strat de ulei de  vazelin?,  care  limiteaz?  aera?ia,  iar
prin urmare ?i procesele de oxidare.
   Odat?  cu  acumularea  acidului  lactic  spermii  trec  într-o  stare  de
anabioz?; la alcalinizarea mediului ?i  ridicarea  temperaturii  mobilitatea
game?ilor se restabile?te. Anabioza acid? poate fi folosit?  la  conservarea
spermei. Trecerea spermilor în st?ri de anabioz? permite m?rirea  termenului
de p?strare a spermei în afara organismului pân? la câteva zile.
   Prin înc?lzire sau alcalinizarea mediului spermii se scot din  starea  de
anabioz?.
   Dup? cum am men?ionat mai sus, una din  caracteristicile  principale  ale
spermilor este mobilitatea, adic? capacitatea de a se mi?ca  activ  pe  baza
energiei provenit? din mecanismul glicolitic  ?i  activitatea  respiratorie.
Pentru a se mi?ca, spermii necesit? acid adenozin-trifosforic (ATP).  Sperma
taurilor fertili con?ine 7-11 mg% de ATP. Sc?derea nivelului de ATP pân?  la
3 mg% reduce fecunditatea spermilor. Prin procesele de  fructoliz?  are  loc
transformarea fructozei ce duce la apari?ia  unei  importante  cantit??i  de
energie chimic?. Aceasta se acumuleaz? sub  form?  de  ATP,  care  ulterior,
prin  desfacerea  leg?turilor   macroergice,   furnizeaz?   energie   pentru
contractarea cozii spermului. În coada spermului a  fost  pus?  în  eviden??
spermozina, analog al actomiozinei din  mu?chi.  Sub  ac?iunea  spermozinei,
care are propriet??i enzimatice se desfac leg?turile  macroergice  ale  ATP,
din care apar acidul adenozin-difosforic ?i acidul fosforic;  în  rezultatul
acestui proces spermii sunt asigura?i cu energie. Activitatea  enzimatic?  a
spermozinei este optim? la nivelul pH-ului de 8,3, de  aceea,  alcalinizarea
spermei intensific? mobilitatea spermilor.  Adaosul  de  ATP  în  sperm?  nu
modific? mobilitatea spermilor deoarece membrana celulei spermatice nu  las?
s?  treac?  acidul  adenozin-trifosforic.  Glucoza,  ad?ugat?   la   sperm?,
amelioreaz?  procesul  de  glicoliz?,  iar  prin  urmare,   ?i   activitatea
respiratorie a spermilor, men?inându-se astfel mobilitatea lor.
   Raportul dintre  intensitatea  proceselor  de  glicoliz?  ?i  activitatea
respiratorie a spermilor la animalele domestice  determin?  dou?  tipuri  de
sperm?:
   - Sperm? care con?ine cantit??i mai mari de zaharuri ?i  slab  asigurat?
     cu enzime cito-respiratorii. Spermii sunt  capabili  de  glicoliz?  ?i
     activitate respiratorie în  m?suri  egale.  A?a  tip  de  spermi  este
     caracteristic pentru tauri, berbeci ?i ?api;
   - Sperm? care con?ine doar urme de zah?r, în schimb este bine  asigurat?
     cu  fermen?i  cito-respiratori.  Predomin?  procesele  de   activitate
     respiratorie; datorit? con?inutului redus de zaharuri se  cheltuie  în
     scopuri energetice, cu  preponderen??  lipidele.  Este  caracteristic?
     arm?sarilor, vierului ?i câinelui.

               Ac?iunea asupra spermilor a factorilor de mediu

   Deoarece  o  mare  varietate  de  factori  fizico-chimici  ?i   biologici
afecteaz?  grav  viabilitatea  spermilor,  la   prelevare   ?i   prelucrarea
materialului seminal trebuie s? se  cunoasc?  ac?iunea  asupra  game?ilor  a
diferitor factori de  mediu,  cum  ar  fi:  temperatura,  lumina,  presiunea
osmotic?, reac?ia mediului, flora bacterian? etc.
   Temperatura. Viabilitatea ?i mobilitatea optim? a spermiilor se men?ine o
anumit? perioad? de timp la temperatura fiziologic?, de  37-38(C.  Ridicarea
temperaturii pân? la 40(C asigur? activizarea  mobilit??ii  game?ilor,  îns?
brusc se reduce termenul de viabilitate  al  spermilor.  La  temperatura  de
45(C game?ii mor datorit? coagul?rii proteinelor spermatice.
   Coborârea treptat? a temperaturii reduce activitatea cinetic? a celulelor
spermatice,  deoarece  are  loc   inhibarea   (diminuarea)   proceselor   de
respira?ie ?i glicoliz?. La temperatura de 15(C mi?carea  spermiilor  devine
vibratorie, iar dup? r?cirea pân? la +5(C  mi?carea  game?ilor  înceteaz?  –
apare anabioza termic? a spermiilor. Exist? o rela?ie  invers  propor?ional?
între  temperatura  ?i  termenul  de  p?strare  a  viabilit??ii  spermiilor.
R?cirea spermei într-un interval de timp scurt, precum  ?i  trecerea  brusc?
de la temperaturi ridicate la temperaturi coborâte provoac? la spermi  ?ocul
termic (frigorific), exprimat  prin  pierderea  capacit??ii  fecundative  de
c?tre game?i, apari?ia formelor teratologice  de  spermi  ?i  chiar  moartea
acestora.
   Exist? mai multe teorii ?i  ipoteze  referitoare  la  producerea  ?ocului
termic, îns? nici una nu elucideaz? complet mecanismul  apari?iei  acestuia.
Se consider? c? un rol important în acest sens îl au procesele de osmoz?  ?i
difuzie din  sperm?.  Cu  cât  aceste  procese  decurg  mai  lent,  cu  atât
manifest?rile ?ocului sunt mai atenuate.
   ?ocul termic se manifest? deja la temperatura de +25-20(C,  îns?  spermii
sunt mai sensibili fa??  de  acest  fenoment  la  r?cirea  spermei  proasp?t
recoltat? mai  jos  de  +18(C.  De  aceea,  în   sala  de  recolt?ri  ?i  în
laboratorul unde se lucreaz? cu sperma, temperatura nu trebuie  s?  fie  sub
limita de +18(C.
   Posibilitatea apari?iei ?ocului termic trebuie luat? în seam? mai ales la
prelucrarea spermei de taur  ?i  berbec,  care  datorit?  volumului  mic  al
ejaculatului, se r?ce?te mai repede.
   În practica îns?mân??rilor artificiale, pentru atenuarea  ?ocului  termic
se folose?te g?lbenu?ul de ou de g?in?. Lecitina, con?inut? în g?lbenu?,  se
absoarbe la suprafa?a game?ilor ?i  formeaz?  o  pelicul?,  care  protejeaz?
membrana celular? a spermiului ?i îl face s? reziste la ac?iunea  ?ocant?  a
frigului. Alt? metod? de prevenire a ?ocului termic este coborârea  treptat?
a temperaturii pân? la +4-2(C, care face posibil?  adaptarea  spermiilor  la
regimul de temperatur? dat.
   Punerea spermiilor în condi?ii de anabioz?, prin crearea unor temperaturi
sc?zute, st? la baza conserv?rii materialului seminal prin  refrigerare  sau
congelare.  Dup?  reanimare,  prin  ridicarea  temperaturii,   game?ii   î?i
restabilesc mobilitatea ?i capacitatea fecundant?.
   Lumina. Razele solare directe omoar? spermii în  timp  de  20-40  minute.
Lumina difuz?  nu  influen?eaz?  viabilitatea  game?ilor.  Prin  urmare,  la
prelevarea ?i procesarea  materialului  seminal  se  evit?  ac?iunea  asupra
ejaculatelor, a razelor solare directe.
   Reac?ia  mediului.  Este  proprietatea  fizico-chimic?  a  spermei   care
reprezint? gradul de aciditate sau concentra?ia  ei  în  ioni  de  hidrogen.
Între pH-ul spermei, concentra?ie ?i metabolism exist? o strâns?  corela?ie.
Astfel în sperma deas? de berbec ?i taur pH-ul  are  tendin??  de  aciditate
(6,6-6,9),  ca  rezultat  al  metabolismului  cumulat  în  acid  lactic   al
spermiilor, în timp ce la sperma rar? de arm?sar ?i  vier  pH-ul  este  u?or
alcalin (7,0-7,9), din cauza num?rului redus de game?i care  elibereaz?  mai
pu?in acid lactic.
   Glucoza este considerat? ca surs? principal? de energie a spermiilor atât
în mediul aerob cât ?i în cel anaerob; la sperma cu o concentra?ie  ridicat?
în fructoz? se constat? diminuarea într-un timp foarte scurt al pH-ului  dat
de  acumularea  acidului  lactic:  la  valoarea  pH-ului  de  6,3-6,4  apare
anabioza acid? a spermiilor. Acest principiu este pus  la  baza  conserv?rii
spermiilor.  Acest  principiu  este  pus  la  baza  conserv?rii  spermei  la
temperatura camerei (+16-18(C) ?i  în  medii  u?or  acide  (prin  barbotarea
mediilor cu CO2).
   Cre?terea în continuare a acidit??ii (pH